|
Privesc spre cer si simt cum má cuprinde singurátatea, îmi aduc aminte cum priveam în doi si nu eram singuri, cáci ne aveam unul pe altul. Timpul însá te-a îndepartat de mine si mai uitat, ai uitat cá undeva, cineva priveste spre cer si e singur... singur cu iubirea sa pentru tine, sperând sá te întorci la el, ca pásárile cálátoare, sperând cá în sufletul táu mai arde mácar o micá flacárá plápândá, ca aceastá flacárá se va transforma într-un foc mare si puternic cum e dragostea mea pentru tine...! |
| |
|